Exista un lux, o abundenta de timp si resurse in sectorul non-profit.... o risipa pe care nu o inteleg cum de ne-o putem permite si care ar revolta managerii din sectorul profit.
Organizam întâlniri de 3-5 zile, din care 1-2 zile se pierd cu prezentarea, evaluarea si timpul liber, folosim aceiasi metoda "ridicate in picioare si prezintă-te" care nu funcţionează si nu are rezultate, si folosesc acest exemplu doar ca o metafora, o lene si o mediocritate generalizata a acaparat complet sectorul.
Discutam discuţii, planificam fara sa implementam nimic, discutam pe subiecte fara sa cunoastem abordarea teoretica din spatele lor, nu citim nimic, nu ne documentam, facem totul dupa ureche. An de an aceleasi proiecte, aceleaşi abordări eşuate.
Luna trecuta m-am intalnit cu un finantator din sector, nu ne-am vazut de mult si sincer nu am stiut cum sa reactionez atunci cand a spus "sunt incanta sa vad ca unii nu implementeaza aceleasi proiecte". Nu toti ar trebui sa facem la fel?!!!!!...te nasti, cresti si te dezvolti. In acest sector e mai mult o exceptie decat o banalitate sa fi documentat, lenevia si cantatul dupa ureche sunt atributele centrale....Grrr...Cea mai mare problema o am ca eu trebuie sa ma lupt cu argumente de genul "mai bine asa decat nimic", "eu asa fac si functioneaza", "eu asa simt"...wtf!
Si mai rau e ca esti tratat ca un "freak" daca mai stii ceva si chair ai pasiune pentru asta, daca te intereseaza sa imbini teoria cu practica. Totul se intampla dupa ureche, "sa nu ne pierdem timpul cu planificarea, si oricum ea doar te limiteaza". Heirupul, e principiul calauzitor ghidat de principiul de turma, toti fac la fel, eu de ce as gandi altceva. Au!